Este un oraş în judeţul Neamţ, Moldova, România. Are o populaţie de 8.428 locuitori si o suprafaţă de 148,9 km². Localitatea Bicaz  este situată la întretăierea paralelei  450 55` latitudine nordică cu meridianul de 260 27` longitudine estică şi la confluenţa râurilor Bicaz şi Bistriţa. Bicazul este limitat la Nord de masivul Ceahlău şi de comuna Hangu, la sud de comuna Tarcău, la vest de comuna Taşca, la este de comunele Pângaraţi şi Tarcău.

Bicazul se situează la poalele Munţilor Ceahlău, la o altitudine de 432 m, la confluenţa râului Bicaz cu râul Bistriţa, la 28 km vest de municipiul Piatra Neamţ.

Istorie
Condiţiile naturale ale zonei au favorizat dezvoltarea  aşezării umane, istoria locului întinzându-se în timp pe o perioadă apreciabilă până spre paleolitic. Cercetările arheologice au descoperit  pe terasa de la confluenţa Bicazului cu Bistriţa  urme de viaţă  din  epoca de piatră. Bicazul a fost o aşezare rurală cu o vechime de peste 400 de ani. Ea apare menţionată documentar pentru prima dată într-un document emis de voievodul Radu Mihnea la 10 ianuarie 1625. Într-un hrisov domnesc din 1855, Bicazul este aminitit ca târg. Bicazul a devenit domeniu regal  în anul 1884 eveniment, evenimentul fiind  legalizat prin Decretul  nr. 1789/9 iunie 1884, semnat de regele Carol I.

Localitatea rurală a ieşit din anonimat începând cu 1951, când au început lucrările de construcţie a barajului pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui, cunoscut şi ca Lacul Bicaz. Satul de munte a devenit o colonie muncitorească, apoi un mic oraş, cu cartiere de blocuri de locuinţe, şcoli, biblioteci, muzeu. În 1960 s-au terminat lucrările la acest proiect gigant şi a intrat în funcţiune şi hidrocentrala de 210 MW „Stejaru”. În acelaşi an, la 26 august, Bicazul a fost declarat oraş.

Economie 
Economia Bicazului este predominant industrială, dominată de producţia de energie a centralei Stejaru. La Bicaz a funcţionat o Fabrică de ciment înfiinţată în 1951 cu scopul de a furniza materie prima in vederea constructiei ulterioare a barajului de acumulare. Construcţia barajului de pe râul Bistriţa şi a fabricii de ciment au condus la impulsionarea  dezvoltării aşezării, astfel încât în 1960, Bicazul a căpătat statutul de oraş. Ca preocupări economice, populaţia este antrenată în industria cimentului, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului, creşterea animalelor şi cultivarea pământului, activităţi comerciale, prestări servicii şi în activitatea turistică şi agroturistică. Fabrica „Moldocim”, deţinută în prezent de compania germană Carpat Cement valorifică marnele şi calcarele din carierele din zonă.   

Obiective turistice
Orasul Bicaz este un important reper turistic, prin situarea sa intr-un punct de rascruce. Oraşul dispune de un potenţial deosebit pentru dezvoltarea turismului atât de tranzit cât şi de destinaţie.

- Muzeul de istorie şi etnografie, găzduit de clădirea fostului Teatru, construită în 1909 după planurile arhitectului Carol Zane.
- Barajul Bicaz
- Lacul Izvorul Muntelui
- Portul Bicaz
- Cartierul Dodeni