Este un oraş din judeţul Constanţa, Dobrogea, România. Are o populaţie de 32.390 locuitori

Oraşul Năvodari este situat în zona centrală a judeţului Constanţa, pe malul de sud al lacului Tasaul şi pe istmul dintre acesta şi Lacul Siutghiol. Se află la o distanţă de 15 km de municipiul Constanţa, având ca vecini la Nord - Lacul Tasaul si satul Sibioara, la Sud - Lacul Siutghiol si staţiunea Mamaia, la Vest - localitatea Lumina, iar la Est - Marea Neagră.

Cele dintâi dovezi ale existenţei unor comunităţi pe pământul Dobrogei aparţin mousterianului (paleoliticului mijlociu, cca 100 000-35 000 î.Hr.). Perioada aceasta corespunde cu sfârşitul celei de-a treia interglaciaţii (Riess-Wurm) şi cu prima parte a glaciaţiunii următoare (Wurm), fenomene care au avut urmări importante asupra florei şi faunei dobrogene, asupra vieţii şi activităţii oamenilor.

În perioada feudală, pe ruinele romano-bizantine de la Cap Midia s-a dezvoltat cetatea Zanauarda, fapt care vine să demonstreze continuitatea locuirii pe teritoriul administrativ actual al oraşului Năvodari. Acest lucru indică şi o circulaţie intensă şi un schimb activ economic şi comercial, folosindu-se căile navigabile marine şi scurgerea naturală a lacului Tasaul în mare.

Prima atestare documentară este din timpul administraţiei otomane, când localitatea apare menţionată în anul 1421 cu numele de Caracoium (nume derivat din cuvintele turceşti kara şi koyum, traduse prin oaia neagră) denumire care a devenit ulterior Carachioi (de la cuvintele turceşti kara koy, însemnând „satul negru”).

După obţinerea independenţei de stat a României în anul 1877, au avut loc schimbări majore în viaţa social-economică a zonei. În acea perioadă satul Caracoium din plasa Kustenge(Constanţa) aparţinea la început de comuna Cicârcic (azi, satul Sibioara), apoi de comuna Cogealia (azi, comuna Lumina) figura doar cu 317 familii ce se ocupau cu agricultura, pescuitul, creşterea animalelor şi în mai mică măsură cu negustoria şi alte meserii.

În anul 1927 denumirea satului Carachioi este schimbata cu aceea de Năvodari, iar după cinci ani, la 15 august 1932, localitatea este recunoscută comună.

Evoluţia urbanistică, trecerea de la cadrul rural la structura urbană se produce dupa cel de-al II-lea război mondial, mai cu seamă începând din 1949-1950, moment în care dezvoltarea economică şi industrială, transformă localitatea într-un însemnat centru muncitoresc.

În anul 1954 începe construcţia Uzinei de superfosfat şi acid sulfuric (U.S.A.S), care a intrat în funcţiune cu prima linie în 1957, aceasta deschizând drumul industrializării zonei şi creşterii numărului populatiei (în anul 1968 populaţia localităţii Năvodari depăşea 6500 de locuitori). Astfel, prin Legea 2/20decembrie 1968, localitatea Năvodari a fost declarată oraş, având în subordine administrativă localitatea Mamaia Sat. Procesul de urbanizare a cunoscut o evoluţie continuă, rezultând o imagine cu personalitate a localităţii.

Construcţia Combinatului Petrochimic Midia-Năvodari şi ulterior a Canalului Poarta Albă-Midia Năvodari a dus la o explozie demografică în anul 1983, când populaţia a ajuns la 26.000 locuitori.